HIV se poate transmite pe trei căi principale:
- Transmiterea sexuală
- Transmiterea prin sînge
- Transmiterea de la mamă la făt
Oriunde există HIV, transmiterea va avea loc pe toate trei căi. Cu toate acestea, numărul de infecţii care rezultă de pe fiecare cale va varia considerabil în dependenţă de ţări şi grupurile de populaţie.
Pentru fiecare cale de transmitere, există şi modalităţi de reducere şi eliminare a riscurilor. Există de asemenea şi intervenţii care s-au dovedit a fi eficiente la nivel de comunitate, local şi naţional.
Pentru a avea succes, un program de prevenire HIV trebuie să utilizeze toate abordările care sunt apreciate drept eficiente şi nu doar o/ cîteva acţiuni izolate.
Cu toate că această pagină web examinează în mod separat fiecare cale de transmitere, trebuie să se ţină cont că multe persoane nu de încadrează doar într-o singură "categorie de risc". Spre exemplu, utilizatorii de droguri injectabile au nevoie de acces la prezervative şi consiliere pentru a practica un sex mai protejat, precum şi ajutor pentru reducerea transmiterii prin sînge.
Necesităţi primordiale
Pentru a contribui la prevenirea tuturor formelor de transmitere HIV, trebuie să se realizeze trei lucruri. Primul lucru ţine de promovarea conştientizării cît mai extinse privind HIV şi modul în care se răspîndeşte. Campaniile mass media şi educaţia în şcoală sunt printre cele mai bune metode de a atinge acest lucru.
O altă parte esenţială a programelor de prevenire HIV este consilierea şi testarea la HIV. Persoanele care trăiesc cu HIV sunt mai puţin predispuşi de a transmite virusul altora dacă sunt conştienţi de faptul că sunt infectaţi şi dacă au beneficiat de consiliere privind abordarea unui comportament mai protejat. În special, o femeie gravidă care este HIV+ nu va putea beneficia de intervenţii pentru a-şi proteja copilul decît dacă infecţia este diagnosticată. Cei care descoperă că nu sunt infectaţi pot de asemenea beneficia prin primirea consilierii privind modul de a rămîne sănătoşi şi pe viitor.
Al treilea factor cheie este oferirea tratamentului antiretroviral. Acest tratament permite persoanelor care trăiesc cu HIV să se bucure de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, iar în aşa fel este şi un stimul pentru persoane de a se testa la HIV. De asemenea, aduce persoanele în contact cu personalul medical care la rîndul lor transmit mesaje şi intervenţii de prevenire. Cu toate acestea, este important de a înţelege limitările tratamentului, precum şi faptul că frica redusă de HIV nu duce la un comportament mai riscant.
Transmiterea pe cale sexuală
Ce funcţionează?
Eliminarea sau reducerea riscului de infectare cu HIV prin intermediul contactului sexual poate fi efectuată prin:
- Abstinenţa de la contractul sexual sau amînarea primului contact sexual
- Menţinerea fidelităţii faţă de un singur parter, sau contacte sexuale cu mai puţini parteneri
- Utilizarea prezervativului, ceea se înseamnă utilizarea prezervativelor pentru bărbaţi sau femei consistent şi corect
Există un număr de căi eficiente de a încuraja persoanele să adopte comportament sexual mai protejat, inclusiv campanile mass media, marketing-ul social, educaţia de la egal la egal şi consilierea în grupuri mici. Aceste activităţi trebuie ancorate atent la nevoile şi circumstanţele persoanelor asupra cărora sunt îndreptate. Programe specifice trebuie să fie direcţionate asupra grupurilor cheie aşa ca tinerii, femeile, bărbaţii care întreţin contacte sexuale cu bărbaţi, consumatorii de droguri şi lucrătorii sexului comercial.
Educaţia sexuală comprehensivă pentru tineri este o parte esenţială a prevenirii HIV. Aceasta trebuie să includă instruire în domeniul deprinderilor de viaţă, aşa ca negocierea relaţiilor sexuale sănătoase, precum şi informaţie corectă şi explicită despre modul de a avea contacte sexuale mai protejate. Studiile au arătat că acest tip de educaţie sexuală comprehensivă este mai eficientă în prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală decît educaţia care se axează doar pe cultivarea abstinenţei pînă la căsătorie.
Numeroase studii au arătat că prezervativele, utilizate consistent şi corect, sunt foarte eficiente în prevenirea infecţiei HIV. De asemenea, nu există dovezi că promovarea prezervativelor duce la activitate sexuală sporită în rîndul tinerilor. Astfel, prezervativele trebuie să fie disponibile voluntar şi consistent tuturor celor care au nevoie de ele.
O altă intervenţie semnificativă este oferirea de tratament pentru infecţiile sexual transmisibile, aşa ca clamidia şi gonoreea. Motivul este că astfel de infecţii, dacă nu sunt tratate, s-au dovedit a facilita transmiterea HIV în timpul contactului sexual.
Un număr de studii au arătat că circumcizia la bărbaţi ar putea fi asociată cu o rată mai scăzută de infectare HIV. Cu toate acestea, nu este încă clar în ce măsură acest fapt este un efect al însăşi circumciziei, sau dacă alţi factori ar putea juca de asemenea un rol, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii încă nu a recomandat circumcizia drept metodă de prevenire HIV. În prezent acest aspect se află încă în cercetare.
Un grup care nu trebuie omis de către programele de prevenire HIV este cel al persoanelor care deja trăiesc cu acest virus. Consilierea regulată poate ajuta persoanele HIV pozitive să susţină comportamentul sexual mai protejat, iar în aşa mod de a evita transmiterea de mai departe.
Care sunt obstacolele?
De obicei nu este simplu pentru persoane să susţină schimbări în comportamentul sexual. În special, tinerilor deseori le este dificil să rămînă abstinenţi, iar femeile în societăţile patriarhale frecvent nu pot negocia utilizarea prezervativului, cu atît mai mult abstinenţa. Multe cupluri sunt obligate să practice sexul neprotejat pentru a avea copii.
În unele medii este dificil de discuta sexul în mod deschis, iar unele autorităţi restricţionează ce poate fi predat în şcoli despre sex din motive morale sau religioase. Printre subiectele cele mai controversate se numără sexul pre-marital, prezervativele şi homosexualitatea, ultimul fiind ilegal sau tabu în cea mai mare parte a lumii.
Marginalizarea grupurilor aflate sub risc, precum lucrătorii sexului comercial şi bărbaţii care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi, poate fi o altă piedică în calea eforturilor de prevenire HIV.
Transmiterea pe cale sangvină
Ce funcţionează?
Persoanele care utilizează în comun echipament pentru injectarea drogurilor riscă să se infecteze cu HIV de la alţi utilizatori de droguri. Programele de substituţie cu metadonă sau alte programe de tratament sunt metode eficiente de a ajuta persoanele sa elimine acest risc prin renunţarea la consumul de droguri prin injectare în general. Cu toate acestea, întotdeauna vor fi utilizatori de droguri injectabile care nu vor dori sau nu vor putea să-şi stopeze deprinderea, iar aceste persoane sunt încurajate să-şi minimizeze riscul de infectare prin utilizarea echipamentelor sterile.
Programele de schimb de siringi s-au dovedit a reduce numărul de cazuri noi de infecţie HIV fără încurajarea utilizării drogurilor. Aceste programe distribuie siringi sterile şi le distrug pe cele utilizate, precum şi oferă servicii adăugătoare aşa ca referire la centrele de tratament de droguri şi consilierea şi testare la HIV. Schimbul de ace/ siringi este o parte esenţială a prevenirii HIV în orice comunitate în care există utilizatori de droguri injectabile.
Programele de outreach (în stradă) comunitare, consilierea în grupuri mici şi alte activităţi care încurajează un comportament mai protejat şi acces la opţiunile de prevenire disponibile, sunt de asemenea importante pentru utilizatorii de droguri injectabile.
Transfuzia de sînge infectat sau produse de sînge este cea mai uşoară cale de transmitere HIV. Cu toate acestea, şansele ca acest lucru să se întîmple ar putea fi reduse substanţial prin screening-ul la virus a tuturor probelor de sînge, şi prin tratamentul termal al produselor de sînge, atunci cînd este posibil. În plus, luînd în consideraţie că screening-ul nu este chiar 100% precis, ar fi rezonabil de a impune unele restricţii la eligibilitatea donatorilor. Aceste restricţii, totuşi, trebuie să fie justificate prin dovezi epidemiologice şi nu neapărat să limiteze rezervele sau să alimenteze prejudecăţi. Reducerea numărului de transfuzii ne-necesare de asemenea ajută la minimalizarea riscului.
Siguranţa procedurilor medicale sau alte activităţi care implică contactul cu sîngele, aşa ca tatuajul, piercing-ul şi circumcizia, poate fi îmbunătăţită prin sterilizarea de rutină a echipamentului. O opţiune şi mai bună este dispunerea echipamentului după fiecare utilizare, opţiune recomandabilă în cazul în care aceasta este posibil.
Însăşi lucrătorii medicali sunt expuşi riscului de infectare cu HIV prin contactul cu sîngele infectat. Cea mai eficientă metodă de limitare a riscului de infectare pentru personal este practicare precauţiilor universale, ceea pe presupune acţionarea conform prezumţiei că fiecare pacient este potenţial infectat. Precauţiile universale includ spălarea mîinilor şi utilizarea barierelor protectoare pentru contactul direct cu sîngele şi alte fluide ale corpului.
Care sunt obstacolele?
În ciuda dovezilor că nu încurajează utilizarea drogurilor, unele autorităţi încă mai refuză să susţină programele de schimb de siringi şi alte programe menite să ajute utilizatorii de droguri injectabile. Restricţiile impuse asupra farmaciilor pentru a nu vinde siringi fără prescripţie şi cele legate de posesia echipamentelor pentru droguri, pot de asemenea împiedica programele de prevenire HIV întrucît fac evitarea utilizării în comun a echipamentului mult mai dificilă.
Multe ţări cu resurse limitate nu dispun de posibilităţi pentru screening-ul riguros al probelor de sînge. În plus, multe ţări întrunesc dificultăţi la recrutarea a suficienţi donatori şi astfel, trebuie să recurgă la importarea sîngelui sau plătirea cetăţenilor pentru donaţii, ceea ce nu reprezintă cea mai bună cale de asigurare a securităţii.
În majoritatea părţilor lumii, siguranţa procedurilor medicale în general este compromisă de lipsa de resurse, ceea ce poate pune atît pacienţii, cît şi personalul, sub riscul de infectare la HIV.
Transmiterea de la mamă la făt
Ce funcţionează?
HIV se poate transmite de la mamă la făt în timpul gravidităţii, contracţiilor şi naşterii, şi mai tîrziu prin alăptare. Primul pas spre reducerea numărului de copii infectaţi în aşa mod este prevenirea infecţiei HIV în rîndul femeilor şi prevenirea sarcinilor nedorite.
Există o serie de lucruri care pot fi făcute pentru a ajuta o femeie gravidă HIV+ să evite transmiterea infecţiei copilului său. Un curs de medicamente antiretrovirale administrate pe parcursul sarcinii şi naşterii, precum şi nou-născutului poate reduce semnificativ şansele copilului de a se infecta. Cu toate că cel mai eficient tratament implică o combinaţie de medicamente administrate pe o perioadă lungă de timp, chiar şi o singură doză de tratament poate reduce rata transmisiei la jumătate.
O secţiune cezariană este o operaţie de naştere a copilului prin peretele abdominal matern, ceea ce reduce expunerea copilului la fluidele corpului matern. Această procedură reduce riscul transmiterii HIV, dar se recomandă doar dacă mama are un nivel înalt de HIV în sînge şi dacă beneficiul pentru copil excede riscurile intervenţiei.
Calcularea riscurilor şi beneficiilor este de asemenea un moment critic la selectarea opţiunii de alăptare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă mamelor HIV pozitive să nu alăpteze la sîn. Cu toate acestea, dacă nu este disponibilă apă mai sigură, atunci riscul condiţiilor care ameninţă viaţa prin alimentare artificială ar putea fi mai mare decît riscul rezultat la alăptare. O mamă HIV pozitivă trebuie să fie consiliată privind riscurile şi beneficiile diferitor opţiuni de alimentare a copilului şi trebuie ajutată să aleagă cea mai potrivită opţiune pentru situaţia ei.
Care sunt obstacolele?
În marea parte a lumii lipsa medicamentelor şi a instituţiilor medicale limitează ceea ce se poate face pentru prevenirea transmiterii HIV de la mamă la făt. Medicamentele antiretrovirale nu sunt disponibile pe larg în multe ţări cu resurse limitate, operaţia de cezariană este deseori ne-practică şi multe femei nu dispun de resursele necesare pentru evitarea alăptării la sîn.
Stigma legată de HIV este un alt obstacol în prevenirea transmiterii de la mamă la făt. Unele femei se tem să frecventeze clinicile care distribuie medicamente antiretrovirale sau să-şi alimenteze artificial bebeluşii, pentru că în aşa mod şi-ar putea releva statutul HIV.
Politici şi intervenţii
Pentru a avea succes, un program comprehensiv de prevenire HIV trebuie să fie susţinut la cel mai înalte nivele politice. Aceasta înseamnă că politicienii şi liderii din toate sectoarele trebuie să vorbească deschis despre SIDA şi să nu se eschiveze de la aşa teme dificile ca sexul, sexualitatea şi utilizarea drogurilor.
Un răspuns eficient la HIV necesită de asemenea planificare strategică în bază ştiinţifică şi a supravegherii. Multe sectoare ale societăţii trebuie să fie implicate activ în răspuns, inclusiv patronii, grupurile religioase, organizaţiile non-guvernamentale şi persoanele HIV pozitive.
Epidemia HIV înfloreşte în baza stigmei şi discriminării legate de persoanele care trăiesc cu virusul şi grupurilor marginalizate aşa ca lucătorii sexului comercial. Răspîndirea acesteia este de asemenea catalizată de inegalitatea gender, care restricţionează acţiunile pe care le poate întreprinde femeia pentru a se proteja de infecţie. Protejarea şi promovarea drepturilor omului trebuie să fie o parte esenţială a oricărei strategii comprehensive de prevenire HIV. Aceasta include legiferarea împotriva multor forme de discriminare şi stigmă care sporesc vulnerabilitatea.
Notă: Aceste informaţii sunt preluate de la AVERT.org şi adaptate pentru a releva particularităţile legate de Moldova. Traducerea a fost efectuată de către UNAIDS Moldova, şi editată de către Biroul OMS Moldova. Pentru mai multe detalii, ilustraţii, informaţii mai recente şi surse primare, vă rugăm să vizitaţi pagina web AVERT.org (în limba engleză).
Surse
- Overview of HIV prevention //avert.org